Pagina:Serie degli scritti impressi in dialetto veneziano.djvu/236

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
Ode XII. Libro II.

Nollis longa ferae bella Numantiae
Nec durum Hannibalem, nec Siculum mare.


A MECENATE

Nò sicuro, Mecenate,
Per tratar le cosse eroiche
Le mie corde no xè fate,
La mia lira è tròpo debole,
5E i mì versi bùta mal.

Come mai, cantar le guère
De Numànzia,1 o pur d'Anìbale!,
O le stràge orènde e fiere
Là in t'el mar de la Sicilïa2
10Rosso e pien de sangue uman!

O i Titani, o quei Lapìti,
Che à tentà mandar in cenere
De Saturno i bei sofìti,
Se no giera quel gran Ercole,
15Che a dover li à fati star!

  1. Numanzia, Cità de la Spagna distruta da Sipion.
  2. In quel mar xè sucèssa la gran batagia naval che à dà C. Duilio a i Cartaginesi, distruzendoli e fando aponto, per modo de dir, l'acque rosse per el gran sangue che s'à sparso.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Serie_degli_scritti_impressi_in_dialetto_veneziano.djvu/236&oldid=72258"