Pagina:Marco e Tòdaro.djvu/123

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita e rileta.

«Ben, Maestà, benissimo:» risponde
     Fando una smorfia quela forca vechia.1
     «Tra l'abondanza de le teste tonde,
     36Tra che nu a molti ghe supiemo in rechia,
     Per le fosse d'inferno più profonde
     Un popolo infinito se parechia;
     E no va molti ani, Maestà,
     40Che slargar casa soa la dovarà» —

«Sta bubana,2 te disi? Go ben caro!
     Ma dì, che base gà la to speranza?
     Mi veramente no ghe vedo chiaro.
     44Ben ghe xe stà qualche altra circostanza
     Che nele imprese mie (caso assae raro!)
     M'à parso d'esser fortunà a bastanza;
     Ma in un supio Culù che sta lassuso
     48I me' trionfi el m'à pesta sul muso.

Risponde Barbaverde: «Eco, Maestà;
     Ela sa ben, che da quel dì che in tera
     La magica parola libertà
     52Xe stada intesa a la nostra maniera,

  1. [p. 132]forca vechia — furfante matricolato.
  2. [p. 132]bubana — abbondanza.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Marco_e_Tòdaro.djvu/123&oldid=63329"