Pagina:Assedio de Venezia.djvu/45

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
XXXVII.


'Rivemo al Magio: la stagion dei fiori,
Co le lodole canta e dapartuto
Gh'è 'na legrìa che slarga aneme e cuori,
Quando rinasse tuto quanto, tuto.

Ma per nù, alora, scominçiava un luto
Più grando e più taribili i dolori:
Un oror el presente e assae più bruto
L'avignir, pien de strussie e crepacuori.

Çento e çinquanta boche maledete
Le gomitava fogo su Malghèra
Sfracassando i bastioni e le lunete.

Radeschi el stava a contemplar, da l'alto
De la tore de Mestre, insin la sera
La morte a fulminar, là, da Campalto.

Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Assedio_de_Venezia.djvu/45&oldid=61818"