Pagina:Attilio Turco - Sonetti Veronesi.djvu/116

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
LE TRAMVIERE


Da dopo che s’à visto le tranviere,
     Mi, no’ sò gnanca mi, come la sia,
     Par che la gente g'àbia la mania
     De star sul tran de le iornade intiere!

E salta su parone e camariere
     E militari e preti e borghesia
     E tuti quanti i gà la frenesia
     De còrar rento, in tute le maniere!

E un poro can che 'l g’àbia dei pensieri
     E ’l voia, in pressia, destrigar i afari,
     Ghe toca,1 a mi la m’è tocada ieri,

De partegarla2 a piè, parchè, fioi cari,
     Co’ ’sti tran pieni gh’è tante fermade
     E le tranviere... iè le più strucade!...

  1. ghe toca ― è costretto;
  2. partegarla ― percorrerla.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Attilio_Turco_-_Sonetti_Veronesi.djvu/116&oldid=71734"