Pagina:Berto Barbarani, I due canzonieri, 1917.pdf/25

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
EVIVA EL PRÀ.


     L'è verde el prà! Me sento in te le recie
i grì de i grigi,1 così negri e bei:
queste, Nineta, i è cansone vecie,
che se tol su da quando s'è putei,
ma le cansone vecie no va via,
più se le scolta, più se scoltaria...

          E su l'erba l'è tuta una rosada,
          e drento al prà l'è tuta una cantada,
                    e grii, fa el grio,
                    e grii, fa el cor...

     Vegni Nineta, col nome de Dio:
gh'è ne l'erba l'amor
che ne fa strada!

  1. grigi: grilli.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Berto_Barbarani,_I_due_canzonieri,_1917.pdf/25&oldid=70446"