Pagina:Berto Barbarani, I due canzonieri, 1917.pdf/234

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.
II.


Che matina de passe! No se sente
     altro ciasso che quel dei campanei
     de un par de cari che ne passa arente
     carghi de asse e rossi de quarei.1

Semo in carossa. Nissun dise gnente;
     l'aria fina ne stùssega i çervei,
     fin che trotando n'è saltado in mente
     de fermarse davanti a du restei...2

Quà un ciacolar de passare contente
     su par le crosse, ne cantava in çento:
     Quanta gente che more, quanta gente!

O bel camposantin perso par strada,
     morir onesti e capitarte drento,
     no, la morte no l'è sta gran secada!

  1. quarei: mattoni
  2. restei: cancelli.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Berto_Barbarani,_I_due_canzonieri,_1917.pdf/234&oldid=70749"