Salta al contegnùo

Pagina:Berto Barbarani, I due canzonieri, 1917.pdf/221

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.


– Avanti! La nona l'è sola...
     – Permesso?... – La siora Costansa,
     se degna ricevarme in stansa,
     l'è drio che la scalda el cafè...

De soto la scufia de cola,
     tri denti sassina el me nome;
     me toca contarghe el par come
     ghe son capitado tra i piè...

Me sbalio, me imbroio: Sicome...
     Sicuro... Par caso... Gran chè!

Me toca contarghe: Son giusto
     rivà col vapor da ste parte,
     par farme timbrar de le carte
     le fede[1] da torme moier...

La vôi che la sia de me gusto,
     nè magra, nè grassa, nè alta...
     La vôi che la cora e la salta,
     e morbida come el butier!...

(Me par che la Nina se esalta,
     ghe sluse ne i oci el piaser).

  1. le fede: i certificati.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Berto_Barbarani,_I_due_canzonieri,_1917.pdf/221&oldid=70728"