Pagina:Berto Barbarani, I due canzonieri, 1917.pdf/134

Da Wikisource
Sta pagina la xe stà trascrita, ma la gà ancora da vegner rileta.


     – Toni su, che l'è giorno,
va a lavorar.
Den-dèn,
den-dèn,
den-dèn..
Oh, che bruta matina,
par du sposeti che se vol del ben!
                         Ma el sol no camina,
                         ma el sol no camina...

     ...Ma in çima a le case
le pàssare tase,
le nuvole bise
le core spaise1
par l'aria girando –
                              Saltando, sgolando
su i copi, cative,
le prime falive
de neve, vien zo.

E in meso al bordelar de i me pensieri,
el vento che me scàncana2 le porte
e le finestre, e che me rompe i veri,
siga ancora più forte:
                    «Eco, che nevega!»

  1. spaise: spaventate
  2. scàncana: sganghera.
Traesto fora da Wikipèdia - L'ençiclopedia łìbara e cołaboradiva in łéngua Vèneta "https://vec.wikisource.org/w/index.php?title=Pagina:Berto_Barbarani,_I_due_canzonieri,_1917.pdf/134&oldid=70638"